Uneori a pleca inseamna a te vindeca – II

Si, oricat de mult i-ar placea sa vorbeasca cu tine sau sa-ti spuna lucruri, trebuie sa-si lase telefonul jos.

Ea isi aminteste, „daca ar vrea sa fie cu mine, ar fi”.
„Daca ar vrea sa vorbeasca cu mine, ar face-o.”

Poate nu iti dai seama ca incearca sa se distanteze.

Dar cand iti dai seama si cand incepe sa-ti fie dor si de ea … opreste-te.

Nu face situatia mai grea decat este.

Nu o intreba cum este. Nu va inregistrati.

Totul la tine ii aminteste de lucruri care nu puteau fi.

Deci, cand o vezi si ea nu zambeste ca inainte, cand nu vorbeste cu tine asa cum o facea, cand nu te priveste asa cum o face, nu o face pentru ca nu-i pasa.
Adevarul este ca ii pasa de tine mai mult decat oricine din viata ei.

Dar nu poate continua sa se tina de ceva care doare.

Cea mai grea lectie pe care o vom invata vreodata este cand sa renuntam si cand sa incercam mai mult.

Se indeparteaza pentru ca trebuie, pentru ca trebuie sa stie cum este o viata fara tine si uraste ideea asta.

Exista tristete pentru a deveni strain cu cineva care te cunoaste mai bine decat majoritatea. Dar exista o tristete mai mare care incearca sa pastreze pe cineva care nu este destinat pentru tine. Si cea mai mare tristete dintre toate este sa te pierzi in fata altcuiva.

Deci, atunci cand ea se indeparteaza sau nu raspunde sau incearca sa te ignore, nu o lua personal. Luati-o cum trebuie sa se vindece. Merita sa se vindece.