Sper ca atunci când te simți gol, sa il lasi pe Hristos să iti implineasca golurile

Nu voi preface că știu prin ce treci. Nu voi acționa de parcă îți pot simți durerea în piept sau am experimentat bogăția de rupere care te-a bătut la ușă. Nu voi spune că am răspunsurile sau vă promit că vă pot aduce vindecare.

Dar vă pot promite că Dumnezeul meu poate.

Dumnezeul meu este incredibil. El este Dumnezeul care scoate oamenii din întunericul lor. El este Dumnezeul care aduce lumină, care face minuni, care și-a trimis fiul să moară pentru noi toți, să ne ofere libertate și pace.

Dumnezeul meu este un Dumnezeu al compasiunii. El mângâie bolnavii. El ascultă rugăciunile. El are grijă de cei flămânzi și obosiți și dă putere celor slabi.

Dumnezeul meu este Mântuitorul lumii și știu că s-ar putea să sune puțin ciudat. Știu că s-ar putea să stai acolo, cu nasul încrețit, cu fruntea îngroșată, însăși ideea de a crede în ceva nevăzut care te face să scuturi din cap. Crede-mă, am înțeles. M-am născut într-o familie creștină, dar abia după douăzeci de ani am crezut cu adevărat. Obișnuiam să stau acolo, exact ca tine: sceptic. Gândindu-mă cât de ciudat a fost să ai încredere într-o figură căreia nu o poți pune în față, o figură cu un fiu care se presupune că a umblat pe pământ acum sute și mii de ani în urmă. Acest lucru părea cam îndepărtat, puțin prea perfect pentru a fi real.

Dar apoi m-am uitat în jur și am văzut frumusețea lumii. Am deschis ochii către miracole, pentru umanitatea mea, pentru întinderea cerului și am realizat că nu ar fi putut exista toate acestea fără să fie creat de cineva mai puternic decât noi.

Și fiecare dintre dorințele și defectele mele, fiecare pistru pe pielea mea, pigmentul ochilor, felul în care râd și pasiunea mea pentru scris – acele lucruri sunt în mod unic pentru mine și nu aparțin nimănui altcuiva. Și doar în individualitatea dintre noi toți, este greu să nu credem în ceva mai mare.

Și așa am făcut. Mi-am dat viața lui Hristos.