Salut lume!Arsenie Boca și Capitala Turismului

Până weekendul trecut, nu știam unde e Hațeg pe harta României. Știam că e ceva zonă cu tendințe ungurești, însă probabil că aș fi indicat cu greu locul de pe hartă.
Mi-am dat seama cât de jenant e că nu știu, mai ales când, seara, după ce am vizitat Castelul Huniazilor, am căutat cazare acolo, însă, chiar dacă în Hațeg sunt multe pensiuni și hoteluri cu zeci de camere, n-am găsit nicăieri 4 camere duble, libere. Centrul era plin de tineri și turiști, iar unii proprietari nici măcar nu se mai sinchiseau să răspundă la telefon. Bine că era curățenie, că altfel aș fi crezut că sunt la Vama Veche.

Sătui, ne-am întors un Hunedoara, și acolo găsind destul de greu cazare, într-un hotel nou, pe care proprietarul uneia dintre cele mai cunoscute vile de-acolo, Gorunul, l-a construit “pentru că cererea e prea mare”.
Tot el ne-a explicat care e treaba cu zona asta fantomă, în care eu credeam că vin doar câteva sute de turiști, în weekend, pentru Castelul Corvinilor:
“Eu abia reușesc să respir! Avem aproape castelul și Sarmizegetusa, unde vin turiștii obișnuiți, dar grosul vine la Mânăstirea Prislop, la Arsenie Boca. Vin, în zonă la noi, cam 500.000 de turiști pe an. Dacă 1000 dintre ăștia se cazează la mine, îmi convine!”, mi-a povestit proprietarul în timp ce mă conducea către mansarda destul de luxoasă, chiar dacă așternută în niște culori destul de kitchoase.

Anyway, a doua zi, ne-am dus și noi să vedem care-i treaba cu Mânăstirea Prislop, hotărâți să ne întoarcem de-ndată, dacă e vreo coadă de 10 km la intrare, așa cum spune legenda că s-ar întâmpla de marile sărbători, însă locul s-a dovedit destul de lejer populat, chiar dacă, la intrare, poliția, parcangii și solicitatorii de “ajutor pentru un copil bolnăvior” au dat impresia că tocmai intrasem pe Lipscani.
După ce ne-au obligat fetele să își acopere picioarele dezgolite cu fote lungi, am intrat în curtea mânăstirii, unde tocmai se ținea o slujbă cu 5 preoți, acompaniați de un cor de măicuțe, bine ascunse în clădirea bisericuței din curte (eu, sincer, cred că erau înregistrate).
Sute de credincioși, mai cu o lumânare aprinsă, mai cu flori, mai în genunchi, priveau hipnotizați către slujba aurită, convinși parcă de faptul că, atunci când vor ajunge acasă, băncile n-o să-i mai sune după rate, iar banii de pe medicamente, fiind de-acum sănătoși, or să-i poată cheltui pe călătorii la Muntele Athos.

Am făcut și câteva poze în toată povestea, dar preferata mea e cea cu gospodinele șopârlite pe caldarâmul din fața altarului. + poza anului, care m-a șocat cu 200+ de likeuri.
(Ca oamenii buni, ne-am plimbat de sâmbătă până luni, așa că am mai poposit și pe la Cozia, Rezervația de zimbri din Hațeg, Peștera Bolii, Voineasa sau Lacul Vidra).