Perioada mea de clubbing

Plecând de la un articol shareuit in exces, cu care sunt de acord, dar pe a cărui idee n-o împărtășesc, mi-am adus aminte de perioada mea de clubbing. De cea mai intensă perioadă, de fapt.

Am început să ies în cluburi cam pe la 16 ani, cu colegii de liceu. Străbăteam toată Regia, în speranța că vom reuși să găsim un club cât de cât decent, de la R2 la Piranha și rămâneam acolo unde găseam băutura cea mai ieftină, cele mai multe fete (chiar dacă nu agățam nimic niciodată) și unde, cel mai important, puteam să intrăm chiar dacă eram încălțați în adidași, în perioada aia teneșii All Star fiind doar un accesoriu de rupt la fotbal, în curtea școlii. Când ne primeau la Maxx era sărbătoare! La Dumars nici nu visam.

Astfel, încet-încet, până la 18-19 ani învățasem deja cluburile din București și, pentru că prietenii mei inglobau toate genurile, ajunsesem atât la Vox Maris, cât și la Preoteasa, Why Not sau Club A.
Totodată, la 19 ani m-am angajat pentru prima dată, la inout.ro, unde trebuia să fotografiez lumea în cluburi (primul site de gen de la noi), iar atunci s-au dezlănțuit și Raiul si Iadul în același timp. De miercuri (uneori chiar marți) și până duminică, eram câte 5-6 ore pe noapte în cluburi, ajungând la un moment dat să mă salut pe stradă cu necunoscuți sau necunoscute. Știam în ce zile și între ce ore merg cluburile și, la fel de bine, ce muzică și ce fel de lume puteam găsi în fiecare.

Spre exemplu, 10 ani mai târziu, n-am uitat că singurul club care mergea marțea era Fire, unde se asculta punk, iar de miercuri începea să se anime treaba: Rock la Club A și oferte speciale la băutură la Downtown, Planters, Twice, Maxx si Bavaria, la ultimul având parte și de show-uri erotice care uneori se încadrau chiar la porn. Eram uimit de ce se întâmplă după perdeaua Bucureștiului.

Joia, începea treaba la Office, Dumars, Kristal, Cabaret, Bonsai, Bamboo și Quando, ultimul fiind şi el recunoscut pentru show-urile erotice de top.

De vineri, nu se mai ținea cont de nimic. În cluburi nu mai existau oferte speciale, nu mai erau show-uri, karaoke sau alte invenții de marketing, singurul lucru notabil fiind cluburile de after hour, unde distracția începea chiar și la 4-5 dimineață, nu o dată plecând de la Malibu după ce soarele era de mult pe cer. Totuși, fiind cunoscut faptul că afterurile erau pentru drogați, Malibu era mai selectiv, în timp ce Martin, Magique (mai târziu Tan-Tan), Gossip, și Kogal își deschideau porțile pentru orice consumator de noapte, purtător de ochelari de soare și apă plată.

Ar mai fi de precizat și cluburile strict de vară, însă acum îmi amintesc doar de Cuba, pentru că în general eram la mare în weekend, dar sunt convins că după ce vor citi postul, prietenii mei îmi vor reîmprospăta memoria.

Astfel, ca să mă întorc de unde am plecat, mă surprinde că majoritatea celor de vârsta mea au încetat aproape total să mai iasă în cluburi, în timp ce prietenii mei încă mai duc o seară (chiar şi două) pe săptămână, iar pentru că am constatat că dacă stau un weekend întreg în casă, fără club, ajung să sparg buba în timpul săptămânii, prefer să ies la dans vinerea sau sâmbăta și să-mi fac damblaua.
Deci, probabil că nu ţine neapărat de vârstă, ci de stilul fiecăruia.

Ataşez câteva poze din “perioada de glorie”, cu vedetele momentului, pentru posteritate. (Să se noteze că dansatoarea din poza cu Mama Natură era dansatoarea mea preferată :)). )