Iubirea – o ai sau nu o ai – II

In general, cred ca oamenii difera atat de mult in experientele lor si ca nu exista doua situatii exact aceleasi, asa ca este dificil sa generalizez ceva despre dragoste si romantism, dar fac o exceptie pentru asta. Adevarul este ca ceea ce tii pe tine este cineva care nu te iubeste suficient pentru a te pune pe primul loc si a-l face sa functioneze. Si daca cred in orice, cred ca toti meritam sa fim alaturi de cineva care vrea sa fie cu noi.

Deci, ceea ce trebuie sa invatam sa facem este sa acceptam dragostea care nu ni se daruieste. Sa ne dam seama ca, desi punem pe cineva pe un piedestal, asta nu inseamna ca judecata lui ne determina. Este pur si simplu o mentalitate, una pe care trebuie sa o schimbam daca vrem sa iesim. Oamenii te pot iubi putin si te pot iubi suficient, dar nu suficient pentru a face sa functioneze. Nu este o situatie totala sau nimic. Trebuie sa ne oprim sa ne gandim ca asa este si ca atunci cand cartile nu intra in favoarea noastra, aceasta ne defineste o parte din noi ca fiind nedemna si neprietenita. Pentru ca pentru a combate aceasta idee, ne mentinem cat mai inversunat de motivele pentru care suntem iubiti, pana cand ne dam drumul este ideea noastra – nu a lor.

Dar noi sfarsim, intr-un fel sau altul, bine. Suntem cu totii pe drumuri diferite, dar toate se termina la fel. Nu ai nevoie de dragostea altcuiva de a fi intreg. Nu ai nevoie de permisiunea lor pentru a continua viata ta. Ceea ce ai nevoie este propria ta iubire. Trebuie sa va lasati mai departe. Dragostea lor nu te opreste, pentru ca acea iubire nu exista. Doar tu esti cel care tine de ceea ce crezi ca ar trebui sa fie. Si ceea ce vei realiza, mai devreme sau mai tarziu, este ca cea mai mare parte a vietii tale este definita si aleasa de ceea ce te oblige sa crezi ca ar trebui sau nu ar trebui sa fie. Eliberati-va de cusca pe care ati construit-o. Tineti cheia propriei libertati.