Faust – la Sibiu cu EcoXtrem

În weekend, la Sibiu, în timpul deja celebrei Faust, preț de câteva momente m-am deconectat de la piesă și m-am cufundat într-un regret ciudat. Mi-am dat seama că aș fi fost înzecit mai impresionat de opera lui Purcărete dacă aș fi avut o experiență mai mare în ceea ce privește teatrul.

Pentru că este cea mai bună piesă pe care am văzut-o vreodată, mi-ar fi plăcut ca ea să troneze în vârful unui maldăr de piese bune și foarte bune, așa cum, atunci când mănânci cel mai bun desert din viața ta, îți trec prin gând toate acele gusturi pe care le divinizai cândva, iar atunci, în apogeul simțurilor, ele nu mai înseamnă nimic. Mi-ar fi plăcut.

Revenind la piesă, fata asta, Ofelia Popii, ar trebui să aibă un loc al ei, acolo, în Raiul Actorilor, fiindcă orice gânduri apăsătoare ai avea, când joacă ea nu mai ai cum să te gândești la altceva. Te trage în rolul ei și te târăște ca pe un sclav prin toate emoțiile. La un moment dat “empatizasem” atât de tare încât aproape că mă bucuram de răul săracului Faust, jucat și el, de Ilie Gheorghe, într-o notă pe care cred că până și Hamlet însuși ar fi invidiat-o.

Mai mult, pe lângă alegerea perfectă a actorilor, Purcărete a știut și unde să cotească arta, astfel încât să iasă din tipar și să interacționeze cu publicul într-un mod inedit, flăcările Iadului fiind simțite, la propriu, în obraji, de fiecare dintre cei 500, zic eu, de spectatori prezenți în Hala Balanța din Sibiu.

Chiar dacă tânjeam de mai bine de 1 an să ajung la Sibiu pentru piesa asta, de când au lăudat-o, la unison, toți bloggerii noștri, nu știu dacă aș fi reușit să ajung dacă Prietenii EcoXtrem nu s-ar fi pus pe organizat, de data asta mobilizând un grup de 20 (+1 întârziat 40 de minute pentru că Șuie și pentru că Interbelic – implor iertare) de oameni și 5 mașini.

Adaug, astfel, și o mică galerie foto din vizitele făcute în Sibiu, Sighișoara și prin împrejurimi.