Despartirile nu au nimic de-a face cu demnitatea si tot ce are de-a face cu incompatibilitatea – II

Cand iti pasa profund, este usor sa te convingi ca ai fi putut face mai mult. Ca ai fi putut sa iubesti mai tare, ca ai fi putut merge la razboi pentru cineva mai intens, ca ai fi putut face lucrurile altfel. Dar la sfarsitul zilei, trebuie sa renuntati la „daca sunt numai” si la „ce-ar fi daca” Trebuie sa stabiliti toate acestea.

Pentru ca, la sfarsitul zilei, uneori nu conteaza cat de mult te lupti, sau cat de mult te arati sau cat de profund te sacrifici. Uneori, lucrurile pur si simplu nu se potrivesc. Uneori, doi oameni nu depasesc sansele. Uneori, doi oameni se depasesc reciproc. Uneori dragostea se schimba si alteori capacitatea cuiva de a-ti oferi dragostea pe care stiu ca merita schimbari. Viata nu este alb-negru. Iubirea nu este alb-negru. Cineva poate fi atat de pregatit si apoi deloc pregatit. Cineva poate fi persoana ta si apoi timpul ii poate transforma intr-un fel de fiinta umana care nu este. Uneori, circumstanta sau distanta sau viata se impiedica. Aceasta este dezordine, dar nimic nu are legatura cu valoarea ta.