De ce Mamaia!

E adevărat că uneori îmi place depravarea aia hippie, cu boschetăreală & all, dar în sufletul meu, deep down, îmi place depravarea aia cu stil, acolo unde dimineața te trezești zâmbind tâmp, fără durerea aia de cap de tip Wyborowa și fără vânătăi și noroi pe teneși.

Îmi place să mă trezesc în camere aerisite de hotel, în miros de parfum și cu mixuri celebre pe fundal, care să vină de pe o plajă apropiată, unde se servesc frappeuri cu înghețată, felii de tort și prosecco.

De-aia, cu toate că în Vamă s-au întâmplat nopțile cele mai memorabile, Mamaia (Nord) a fost dintotdeauna stațiunea din România care mi s-a părut completă din punctul de vedere al îmbinării zilei cu noaptea. Fie că mă gândesc nostalgic la combinația dintre Kudos și Ultima Playa cu Motor sau Club XXI, fie că mă gândesc nerăbdător la cea dintre OHA și Kuku Beach cu Fratelli sau Crazy Beach, îmi dau seama că Mamaia încă întrunește cele mai multe dintre calitățile necesare pentru a-mi oferi, în continuare, w-enduri reușite.

Mai jos, via Adevărul, un videoclip de promovare proaspăt, semnat “Asociația Litoral Delta Dunării”, care seamănă un pic mai mult cu Mamaia mea decât a făcut-o videoclipul vechi, cel al salvamarului Mazăre.