Craciun virusat

Acest Crăciun a fost cel mai Crăciun Crăciun din toate câte le-am trăit până la 23 de ani. Îmi amintesc doar vreo trei ore din data de 25 decembrie 2015, că pe restul le-am dormit. Nu pentru că mi-aş fi dorit eu să dorm atât de mult, ci pentru că nu m-am putut ţine pe picioare.

M-a lovit ceva viroză, ceva mai mult decât o răceală. Ştiu doar că-n Ajun am ajuns seara acasă, am mâncat cu poftă şi cu-n entuziasm de nedescris nişte salată, ceva şniţele, apoi am zis că mă duc să stau puţin întinsă. Şi aia a fost tot: blackout! Ulterior mi s-a spus că arătam dubios în seara de Ajun, că cică eram palidă şi aşa am înţeles şi eu de ce mă întreba toată lumea dacă mă simt bine. 

Azi m-am pus pe picioare. Cât de cât. Îndeajuns cât să conduc de la Alba Iulia până la Timişoara. Încă nu aud bine şi am privirea puţin înceţoşată, dar e ok ş-aşa. Mâine sigur va fi mai bine. Sper.

Apropo, cum ştii că n-ai mai verficat de mult blogul? Îţi cere să te loghezi când intri pe el.