Coreea de Nord, nimic de invidiat

În a doua zi petrecută la TIFF, am mers să văd reportajul singurului jurnalist român de televiziune* care a filmat în Coreea de Nord după 1989, Adelin Petrişor.

Să primeşti acreditare pentru a intra în cea mai închisă ţară din lume, poate dura luni sau chiar ani de zile. Dar, în aprilie 2012, cu ocazia sărbătorilor faraonice prilejuite de împlinirea a 100 de ani de la naşterea lui Kim Ir Sen şi pentru a spăla ruşinea rachetei care a explodat la câteva minute după lansare, în Coreea de Nord au avut acces 140 de jurnalişti din toată lumea. Ca să vă faceţi o părere, în Coreea de Nord primesc acreditare maxim 4 echipe de jurnalişti pe an…

M-am născut în mai 1989, nu am amintiri din vremea regimului comunist, dar Coreea de Nord, nimic de invidiat mi-a oferit o mostră din ceea ce părinţii mei au trăit cândva. Coreea de Nord, un lagăr uriaş în care trăiesc 25 de milioane de oameni, care nu au voie să deţină proprietăţi, după doctrina “totul este al poporului”. Coreenii primesc mâncare pe cartelă, nu au voie să vorbească cu străinii şi nu ştiu ce e  internetul. Telefon mobil au doar circa 300 000 de persoane (din 25 de milioane) şi asta datorită unei companii de telefonie din Egipt care a implementat, anul trecut, o reţea specială. Pentru paradele pompoase, coreenii se antrenează săptămâni la rând. Iar în Phenian se construiesc blocurie cu 50 de etaje, care nu sunt locuite. Sunt ridicate doar pentru a impresiona străinii şi pentru a acoperi sărăcia (surprinsă pentru o clipă  în reportaj, dintr-un restaurant de la etajul 47).

La sesiunea de Q&A, Adelin a spus că situaţia din Coreea de Nord i-a amintit că se poate mult mai rău. Dacă mâine s-ar prăbuşi regimul, coreenii nu ar şti ce să facă. De la naştere, până la moarte, trăiesc cu ceea ce primesc, iar dacă sunt întrebaţi dacă sunt mulţumiţi de traiul lor, nu ştiu ce să răspundă, fiindcă nu au termen de comparaţie, nu au la ce să se raporteze.

Reportajul poate fi vizionat pe pagina de Facebook a TVR. Şi un minut de la prezentarea reportajului Coreea de Nord, nimic de invidiat  la TIFF puteţi vedea aici. Închei prin a-l cita pe Adelin Petrişor:

Cum ar fi arătat România fără ’89?