Beryl Magoko: Sunt o producatoare de film in devenire

Ştiţi care e farmecul festivalului Astra Film? Aici nu te restricţionezi. Producători de film din România şi de peste graniţe, oameni de media şi cinefili – cu toţii se amestecă în foaierul Casei de Cultură a Sindicatelor din Sibiu. Dacă vrei să discuţi cu un regizor, de exemplu, te duci direct şi-l abordezi. Discuţiile sunt relaxate, frumoase şi ai ocazia să afli poveşti foarte interesante. Astăzi am făcut cunoştinţă cu un antropolog din Cluj-Napoca. Mi-a spus că a venit prima dată la Astra Film în 2002 şi că de atunci vine în fiecare an. Vine pentru atmosfera de la acest festival, în primul rând.

Pe Beryl am văzut-o în foaierul Casei de Cultură, în compania lui Andreas Frowein, jurnalist german şi cameraman, care a însoţit-o la AFF. Nu am mai stat pe gânduri şi m-am dus direct la ea, m-am prezentat şi am rugat-o să îmi răspundă la câteva întrebări. Răspunsul ei a fost: “Eu?” şi mi-a zâmbit călduros. I-am zâmbit înapoi, cu aceeaşi căldură, şi i-am spus că: “Da, tu!”. Apoi am început interviul:

Spune-mi mai multe despre cariera ta în lumea cinematografiei şi a filmului documentar.

Beryl Magoko: Sunt o producătoare de film în devenire. Sunt interesată în a face filme pentru şi despre femei, în special din Africa şi din societatea din care provin eu. Acolo femeile sunt în minoritate, nu au dreptul la o voce a lor. De cele mai multe ori vin şi se prezintă singure, iar eu sunt acolo pentru ele, să spun mai departe poveştile lor. După The Cut vreau să realizez alte filme despre femei şi sper că anul viitor le voi putea şi produce.

Ce-mi poţi spune despre copilăria ta? Unde te-ai născut şi cum erau lucrurile acolo?

BM: M-am născut în Kenya, într-un sat numit Komotobo, din districtul Kuria. Tatăl meu este din Tanzania şi mama este din Kenya. În urmă cu mulţi ani, familia mea s-a mutat din Tanzania. Aşa că sunt jumătate kenyană şi jumătate tanzaniană. Am studiat la şcoala primară din Komotobo, apoi m-am înscris la Universitatea Politehnica din Mombasa, la design grafic. Mi-am continuat studiile la Universitatea Kampala, la secţia de Mass-Media şi comunicaţii şi mai târziu m-am specializat în film, TV şi producţie. Tocmai din aceste motive mă definesc ca “o producătoare de film în devenire”.

Ai mai fost şi la alte festivaluri pentru a-ţi promova documentarul?

BM: A fost arătat în Africa de Sud, la Encounters South African International Documentary Festival. În Uganda, la Students Film Festival ZUKA. De asemenea, filmul a rulat şi în New York, la Reel Sisters Film Festival. Acum îl arăt României, la Sibiu, iar săptămâna viitoare îl voi duce în Kenya la KIFF (Kenya International Film Festival).

Ai spus că vrei să promovezi acest film la nivel internţional, după care vei merge să îl arăţi şi populaţiei Kuria. Ce ştiu oamenii aceia despre filmul tău?

BM: Ei ştiu că circumcizia se practică în fiecare an, dar încă nu mi-au vizionat filmul. Plănuiesc să îl prezint şi lor luna viitoare sau, cel târziu, în anul 2013.

Ce reacţii crezi că vor avea după ce vor vedea The Cut?

BM: Cred că filmul va trezi un amalgam de sentimente. Unii vor fi fericiţi. Alţii nu. Şi, probabil, că vor considera că am îndrăznit să spun povestea lor întregii lumi. Dar, oamenii care apar în The Cut vor fi fericiţi. Am vorbit cu ei înainte şi le-am spus că s-ar putea ca filmul să fie prezentat în festivaluri. Aşa că sunt pregătiţi. Ştiu deja ce se întâmplă şi nu cred că vor crea neplăceri. Mai degrabă mă aştept ca ceilalţi oameni din sat să nu primească atât bine filmul meu…

 

The Cut este un film documentar care are în centru un subiect delicat: circumcizia, atât la fete cât şi la băieţi şi reprezintă un ritual străvechi practicat de populaţiile Kuria din Kenya şi Tanzania. Băieţii sunt circumcizaţi din motive de igienă, în primul rând, dar în cazul fetelor e strigător la cer – sunt mutilate genital.