Barbatii in functie de varsta

Uff, bărbaţii… Fiinţe atât de complexe şi aparent necomplicate. Posesori ai simţului umorului care variază de la caz la caz. Umorul lor poate fi de calitate, fără nici o noimă sau poate aluneca în vulgar şi prost-gust cât ai clipi. Însă ei sunt de apreciat când încearcă să ne facă să râdem. Cărei femei nu-i place să aibe lângă ea un bărbat care o face să râdă toată ziua?
Bărbaţii sunt iubitori de frumos, de bere ( în exces), microbişti înfocaţi, fani împătimiţi ai maşinilor şi gadgeturilor şi au simţul solidarităţii şi fidelităţii când vine vorba de prietenii şi mamele lor (da, ştiu, trist). Mai nou şi în rând cu tehnologia, ne trezim că “îi pierdem” într-un stupid joc, gen, de pe iPhone. Sunt setaţi din naştere să vâneze până la moarte, din cauza/ datorită (nu pot să mă decid) setei lor nesfârşite de a-şi verifica farmecul personal de mascul feroce. Bărbaţii nu prea ştiu să fie afectuoşi cu noi, însă îşi manifestă sentimentele de dragoste reparând o ţeavă defectă de la chiuvetă, tăind gazonul sau ocupându-se să încălzească maşina, înainte de a ne fi urcat în ea.
Bărbaţii nu înţeleg prietenele noastre care ne sună în miez de noapte să ne explice cum a fost la shopping, cum s-au coafat sau ce au mai gătit. Nu înţeleg rostul sms-urilor de tip roman când ei pot să se exprime în maxim 3-4 cuvinte. Şi lista ar putea să continue la infinit…
Am scris mai sus că bărbaţii sunt fiinţe aparent necomplicate şi aşa este. Fiindcă mereu avem impresia că sunt uşor de citit şi-n secunda următoare ne bulversează total prin cuvintele sau gesturile lor. Fiindcă atunci când credem că în sfârşit s-au maturizat, descoperim cu stupoare că sunt mai copii decât ar fi fost înainte. Şi ăsta e adevărul, căci în fiecare bărbat stă bine ascuns un copil răsfăţaţ şi mofturos.
Acum, să presupunem că tu eşti o tanti de vreo 25 de ani, maxim. Iar în jurul tău roiesc bărbaţi de toate categoriile şi de toate vârstele.

Să începem cu cei de sub 25 de ani, bărbaţi care nu pot fi numiţi încă bărbaţi, sunt băieţi sau copilandrii (no offence, ok?). În cazul acestui grup, nu e mare bătaie de cap. Ideea de diferenţă de vârstă, în care ea este cea matură, li se pare fabuloasă. Te vor idolatriza şi ei, la rândul lor, vor fi idolatrizaţi şi invidiaţi de cercul lor de copilandrii. E o chestie de self esteem de genul “Bă, ce tare sunt că m-a băgat tanti asta în seamă!”. Te vor considera ca fiind tu cea cu experienţă în relaţie, cea matură şi înţeleaptă şi în 90% din cazuri se vor lăsa conduşi după regulile impuse de tine. Ceea ce poţi face tu, este să te laşi condusă de val, atâta timp cât nu îţi dăunează să te comporţi ca o adolescentă veritabilă. Şi desigur că trebuie să treci peste privirile sau părerile dezaprobatoare ale celor din jur, cât tu “iubeşti combinaţia dintre vârsta ta şi vârsta lui”, că aşa au fost cuvintele unei doamne de 30 de ani, care s-a încurcat cu un tip de 19 ani, dar asta-i deja altă poveste… În concluzie, găina bătrână face ciorba bună!

De la 25 de ani în sus, băieţii de odinioară pot fi consideraţi deja bărbaţi, iar lucrurile se schimbă radical. Însă, nu uita că la 25 de ani ai lui, el încă-i necopt, dar nici înţărcat. Ei deja gândesc altfel, acţionează cu mai multă înţelepciune, sunt plictisiţi de viaţa de până atunci, vor schimbări, sunt mai serioşi. Aici depinde de tine, pentru că vă asemănaţi oarecum în gândire şi dacă nu eşti o tipă care e plictisită de mentalitatea bărbaţilor de aproape aceeaşi vârstă, poţi întâlni un om cu care să creezi o frumoasă poveste de dragoste (mă enervează puţin cuvântul ăsta). Şi mai ţine şi de norocul fiecăreia, că uneori dai peste bărbaţi care la 25 de ani gândesc mai matur decât alţii la 35, de exemplu. Partea frumoasă a acestei vârste este că aveţi tot timpul din lume numai pentru voi doi, în sensul că încă nu apar responsabilităţile aduse de un copil, un job stresant sau siguranţa zilei de mâine. Amândoi vă aflaţi la început de drum. Deocamdată vă aveţi unul pe altul şi atmosfera ce se creează între voi e una boemă…