Armin van Buuren – Zeul

După experiența din 2015, când însuși Soarele a venit la concertul lui Armin de la Hanul Piraților, nu credeam că o să mai trăiesc ceva mai mișto la vreun concert al olandezului. Sau la vreun concert, în general.

Aseară, la Romexpo, fără să beau vreo picătură de alcool, am trăit, cu același artist, momente de intensitate la fel de puternică, dar pe o cu totul altă scală. Muzica n-a mai fost de nota 10, ci de 9.50 (dar și concertul a durat cu 2 ore mai mult), dar show-ul… SHOW-ul a fost de NOTA 100! Mastermindul din spatele turneului ăsta este și el, alături de Armin, o divinitate.

Mai întâi, a făcut un show de 5 ore pe scena principală, acolo unde fiecare apariție secundară a colaboratorilor săi, dar mai ales grafica extraterestră l-au transformat într-un living god, pentru ca, la ora 2, atunci când mai era o oră de concert, să dispară de pe scenă și să apară la 2 pași de grupul nostru, pe o scenă mică, recunoscând, parcă, faptul că este și el uman. Acolo a scos vinuluri (da, viniluri!) de la începutul carierei, pe care le-a prezentat ca pe niște antichități sacre, mutând atmosfera înapoi în vremea în care rave-ul era cel mai intens(e) curent.

Mi-a plăcut! Mult, mult, mult de tot!
De ziua mea, are ‘A State Of Trance Festival’, la Utrecht. E un vis umed.